Potrivit art. 39 alin. 5 din Legea 188/2000, republicată, privind executorii judecătorești, sunt considerate cheltuieli de executare:

• Taxele de timbru necesare declanșării executării silite;
• Onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii;
• Onorariul avocatului în faza de executare silită;
• Onorariul expertului și al interpretului;
• Cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare;
• Cheltuielile de transport;
• Alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite.

Înaintea demarării procedurii de executare silită, părțile vor stabili cuantumul cheltuielilor ocazionate de executarea silită, în funcție de complexitatea dosarului, de tipul/tipurile de executare ales/e și de procedurile necesare a fi efectuate.

Cheltuielile aferente întocmirii actelor de executare, sunt în sarcina debitorului urmărit și se avansează de către creditor. Acestea vor fi recuperate cu prioritate la distribuirea sumelor rezultate din executarea silită conform ordinii stabilite de art. 563 Cod procedură civilă. Creditorul va avansa la încheierea contractului un avans din suma stabilită de comun acord cu titlu de cheltuieli de executare, urmând ca pe parcursul executării silite creditorul să suporte cheltuielile necesare derulării executării sub sancțiunea nerealizării actelor sau activităților de executare respective. La momentul recuperării creanței, creditorului i se vor returna sumele plătite cu titlu de avans cheltuieli.

În tabelul de mai jos sunt evidențiate cuantumul maxim al cheltuielilor de executare silită pentru serviciile prestate de executorii judecătorești prevăzute în Statutul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și al profesiei de executor judecătoresc: